Depresia si divortul
Cuplul proaspat casatorit ajunsese in punctul de a-si face planuri pentru noul lor nascut. Sarcina, nasterea au decurs foarte bine iar bebelusul s-a nascut sanatos. Problemele insa au inceput sa apara abia acum pentru proaspata mamica. Aceasta, la numai 20 de ani, s-a vazut coplesita de noua situatie, ajungand astfel sa sufere de depresie.
„Sotul a trebuit sa aiba grija de tot”, isi aminteste Joan R. Sherman, licentiat in terapia mariajului si familiei, din Lancaster, Pennsylvania, care a oferit consiliere acestui cuplu. „Atunci cand sotul se afla la munca, el continua sa fie ingrijorat pentru sotia sa care era atat de deprimata incat nici nu-i mai putea acorda atentie propriului bebelus. Tatal a devenit atat de disperat incat a ajuns sa monteze o camera de supraveghere in dormitorul copilului.”, continua terapeutul. Sotia a devenit din ce in ce mai deprimata, iar sotul a devenit din ce in ce mai ingrijorat, manios si nemultumit.
Astfel de situatii arata faptul ca depresia care afecteaza doar unul dintre parteneri sfarseste prin a-l afecta si pe celalalt, distrugand relatia lor si in final destramand familia. Este insa chiar inevitabila? Depresia in sine nu duce direct la divort, conform expertilor, ci mai degraba divortul reprezinta o consecinta a nerecunoasterii depresiei.
Aproximativ 15 milioane de adulti americani, adica circa 6.7% din populatia de peste 18 ani, sunt afectati de depresie in fiecare an, conform Institutului National pentru Sanatate Mintala. In tari precum Romania aceasta boala trece de multe ori neobservata, oamenii tratand bolnavii cu neincredere si fiind incapabili sa ii inteleaga.
Efectele asupra casniciei sunt devastatoare. „Nu auzi nimic de genul: divortez de sotia mea pentru ca este deprimata", ci mai degraba "Sotul meu a devenit distant si preocupat peste masura de afacerea lui”, observa dr. SHERMAN.
Depresia poate duce si la alte probleme. Activitatile din afara caminului nu reprezinta singura problema. Deseori, un partener poate ajunge sa fie atat de deprimat incat inceteaza sa mai munceasca, ceea ce aduce o cascada de alte probleme. Insa exista si o speranta, spun expertii in sanatate mentala, daca cuplurile recunosc existenta depresiei la fiecare dintre ei.
Sfatul? Atat sotia cat si sotul trebuie sa vada cum este afectat fiecare dintre ei, sa determine cauzele, sa pastreze liniile de comunicare deschise si sa apeleze la un ajutor de specialitate atunci cand este nevoie. Mai presus de orice, sa nu presupuna ca depresia celuilalt este cauzata de relatia lor in sine, sau ca eliminarea sau minimalizarea cauzelor care au dus la intrarea in depresie a partenerului de viata ii vor rezolva acestuia si boala.
Apelarea la un medic specialist este de esenta, de multe ori pacientii recurgand la tratamente medicale nepotrivite sau chiar ignorand cu desavarsire ca sunt afectati de o boala care, daca nu este tratata, se poate agrava cu consecinte foarte drastice atat asupra bolnavului cat si asupra familiei.
(Madalina MiHALTIANU, redactor-sef "Farmacist.ro", adaptare dupa WebMD Feature, 02.01.2010)
Vă aducem la cunoștință că farmaciștii care s-au înscris la Programul EFCD derulat prin Farmacist.ro pentru anul 2011, trebuie să trimită toate chestionarele până la 6 februarie a.c.
Revista „Medic.ro”, lider de piață pe segmentul de publicații adresate medicilor de familie, a ajuns în 2012 la cel de al IX-a an de apariție neîntreruptă.Publicație lunară cu acoperire națională dedicată în principal medicilor de familie, revista „Medic.ro” a fost în toți aceși ani inclusă în Catalogul publicațiilor agreate de Colegiul Medicilor din România, iar abonații au putut obține anual 5 credite de Educație Medicală Continuă.
Acest editorial are menirea de a transmite câteva mesaje care depăşesc sfera austeră a publicaţiilor ştiinţifice, deoarece marchează începutul unei etape în care, şi în medicină, preocuparea profund umană este esenţială. Se vrea, dacă acceptaţi, o chemare provocatoare spre empatie şi regăsire a unicităţii idealurilor şi preocupărilor pediatrice. Copilăria este o lume specială, o etapă importantă a vieţii nelipsite de drame şi încercări, dar receptată în întregime ca o lume palpitantă, vie, entuziastă, înnobilată de speranţă şi lumină. Acest început se doreşte ca o continuare a demersului uriaş de ridicare a standardelor de publicare a lucrărilor care reflectă preocupările şi rezultatele unei activităţi susţinute, a noastră, a pediatrilor. Cu emoţia creată de neliniştea imposibilităţii de egalare a meticulozităţii, acurateţei şi valorii domnului profesor Nanulescu, voi îndrăzni să sper că echipa întreagă va reuşi să menţină tonusul şi inserarea revistei în actual.