Drepturile medicului de familie
Discutiile determinate de aparitia in presa a informatiilor referitoare la prevederile noului Contract cadru si la posibilele modificari ale Legii 95/2006 pe aspectul raspunderii civile a personalului medical ne-au facut sa ne gandim la pozitia si rolul medicului de familie in contextul efervescentei legislative din ultima perioada.
Sunt exigentele legale aplicabile practicii medicale insotite si de un set de drepturi corelative, specifice medicilor?
Textele legale definesc si stabilesc raspunderea medicului in conditiile exercitarii profesiei medicale si reglementeaza conditiile atragerii raspunderii civile, penale si/sau disciplinare a acestuia. Prin semnarea Contractului cadru, medicul de familie isi asuma, in plus, in temei contractual, toate cerintele impuse de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), pentru a asigura decontarea serviciilor medicale prestate pacientilor asigurati.
Bineinteles ca, spre deosebire de textele legale mentionate mai sus, aceste obligatii sunt asumate de fiecare medic de familie, in mod voluntar, prin semnarea unui contract cu CNAS. In realitate insa, pentru majoritatea medicilor de familie este exclusa posibilitatea de a refuza intrarea in raporturi contractuale cu CNAS, deoarece aceasta este modalitatea prin care se asigura principala sursa de venituri a cabinetului de medicina de familie.
Care sunt drepturile medicilor?
In conditiile in care practica medicala beneficiaza de reglementari legale specifice, care isi propun sa precizeze obligatiile personalului medical in exercitarea profesiei, ne-am propus sa identificam eventualele drepturi specifice aplicabile acestei categorii profesionale medicilor, in relatiile cu pacientii, cu autoritatile sanitare sau cu CNAS.
O categorie de drepturi ar putea fi identificate prin schimbarea perspectivei din care analizam anumite obligatii. De exemplu, medicul are obligatia de a pastra confidentialitatea datelor medicale. Pornind de la acest text de lege am putea afirma ca medicul are dreptul sa pastreze secretul profesional, acesta putand fi solicitat sa dezvaluie secretul profesional doar in anume circumstante, de natura litigioasa sau legate de sanatatea publica.
Folosind aceasta metoda de identificare a drepturilor medicilor, putem sa mai enumeram cateva exemple:
- medicul are dreptul de a solicita si de a obtine sprijinul/consultul unui confrate, daca imprejurarile unui caz o cer; onorariul acestuia va fi suportat separat de pacient;
- medicul are dreptul de a-si negocia contractul de asigurare pentru raspundere civila profesionala si nu poate fi obligat sa semneze un contract impus de societatea de asigurari;
- in orice procedura litigioasa (de natura disciplinara, civila sau penala) care vizeaza activitatea unui medic, acesta are dreptul de a fi asistat in permanenta de un avocat, in vederea protejarii intereselor sale.
Astfel de interpretari pot fi nuantate pentru intreaga lista de obligatii legale, dar nu reprezinta, in esenta, intentii juridice de a proteja practica medicului de familie in sau pe acesta. Ne-a atras atentia o prevedere legala care nu se incadreaza in categoria celor de mai sus, in sensul ca precizeaza drepturi speciale, reale, ale personalului medical.
Conform prevederilor art. 411 lit. h) din Legea 95/2006 asa cum a fost modificata si completata, medicul si persoanele aflate in intretinere (sot/sotie, copii) pot sa beneficieze de asistenta medicala, medicamente si proteze in mod gratuit. Reglementarea aceasta a intrat in vigoare la data de 01.01.2008, dar aplicabilitatea sa sufera din lipsa unor norme de aplicare.
Analizand toate cele expuse mai sus, putem trage concluzia ca principalul drept al medicilor este acela de libera practica a profesiei medicale. Mai departe, fiecare medic este deocamdata, pe cont propriu!
(Dr. Andrei Nanu, dr. Antoniu David - Medright Experts, 28.04.2010)