Farmacisti optimisti intr-o Romanie pesimista!

Putin sunt aceia care ar indrazni in vremuri de criza sa-si deschida o farmacie pe meleaguri romanesti. Printre ei se numara Monica Scirtocea, farmacist sef, care, plina de avant si parca impotriva “curentului”, a ales o comuna din apropierea capitalei unde doreste sa puna temelia unei farmacii independente.

In urma cu 17 ani a ales Facultatea de Farmacie de la Constanta, unde tot aici si-a dobandit experienta de farmacist si si-a inceput ascensiunea profesionala. A strabatut un drum lung, a muncit mult si mai are inca destule de facut. Pasiune, determinare si optimism. Acestea sunt calitatile care o caracterizeaza probabil cel mai bine pe Monica Scirtocea, calitati care, cert, o vor ajuta sa-si puna in aplicare si planul sau indraznet.

Ce anume v-a determinat sa alegeti Facultatea de Farmacie?
Am avut un traseu destul de interesant. Datorita serviciului parintilor mei, am tot fost nevoiti sa ne mutam dintr-un loc in altul. Astfel ca m-am nascut in Galati in 1975, unde am stat 3 ani, iar apoi in Calarasi, unde am facut scoala generala. Odata terminata, am ales un liceu care sa-mi contureze o profesie, ajungand in Bucuresti, unde am facut Liceul Sanitar. In 1993, pentru ca eram pasionata de chimie, am ales sa continui cu Facultatea de Farmacie, unde am avut convingerea ca voi intra. Asadar, pentru a patra oara m-am mutat… de aceasta data in Constanta, urmand Facultatea de Farmacie. A fost o alegere socanta pentru parintii mei, insa acum sunt mandri de mine.

Cand a avut loc primul contact cu farmacia?
In 1997, in anul IV de facultate, cand am si facut practica in farmacia doamnei Moroianu Angela, care fusese directoare la Agentia de Control al Medicamentului. A fost o buna ocazie, pentru ca fiind prima promotie de farmacisti din Constanta, era mare nevoie de noi pe plan local. Atunci a fost prima experienta in domeniu farmaceutic. Am invatat foarte multe ca asistent de farmacie, iar aceasta experienta m-a ajutat enorm ulterior. In anul V, la farmacologie si tehnica farmaceutica, venind din ‘piata’, eu deja cunosteam medicamentele si noutatile din domeniu.

Ce au insemnat anii de facultate pentru dumneavoastra?
Anii studentiei au fost foarte frumosi pentru mine, am gustat fiecare clipa. Am facut parte din prima promotie de farmacisti din Constanta. Dupa terminarea facultatii am dat examenul la Bucuresti, intrucat la acel moment Facultatea de Farmacie nu era inca acreditata. Am fost surprinsi sa descoperim ca eram mai buni la tehnica farmaceutica decat colegii nostri din capitala, majoritatea dintre noi luand note maxime. Din fericire, datorita profesorilor nostri si a performantelor studentilor lor, in urmatorul an facultatea de la Constanta a fost acreditata.

De asemenea, imi aduc aminte cu drag de profesoara de biochimie, dna xxxx, care de altfel a facut parte din echipa de cercetare care a inventat Alflutopul. A fost pentru mine un model de urmat. Imi placea foarte mult biochimia si invatam intens, astfel incat am primit prima nota de 10 pe care profesoara o dadea acelei promotii. Din acel moment biochimia a devenit o mare si placuta responsabilitate, straduindu-ma sa invat foarte bine, asa incat sa nu dezamagesc.

Puteti face o paralela intre cum era invatamantul de atunci si cum este cel de azi?
Marea majoritatea a profesorilor cu care am invatat inca mai predau. Asadar, nu se poate vorbi de o schimbare a acestora, despre care stiu prea bine cat de mult se implicau pentru ca noi sa invatam. Mai degraba se poate vorbi de o foarte mare schimbare a elevilor, care vin cu educatia primita de acasa. Este trist sa vad azi foarte multi studenti care au bani si considera ca pot rezolva orice cu ei, incercand sa treaca prin facultate ca gasca prin apa. Eu cred ca dupa ’90 a rezistat eroic invatamantul, insa l-au degradat elevii, nu profesorii. Asta este doar parerea mea. In ziua de azi, daca vrei sa inveti, inveti, indiferent daca ti se cere sau nu, ca ai sau nu ai, ca dai sau nu dai. Inainte se spunea ca la facultate intra cine vrea si iese cine poate. Acum insa nu se mai aplica aceasta vorba, s-a denaturat, scara valorilor fiind mult coborata. Important este cu ceea ce ramai tu la final, daca stii ce sa-i recomanzi pacientului care intra in farmacie.

Cat de important este profesorul in traseul ales de un student?
Este esential in viata unui elev. Intr-adevar, inveti din carti si din tot ce se poate, dar fara cineva sa te indrume, sa iti mai sufle cate un secret al meseriei, nu se poate!

In facultate am avut o profesoara cu care sustineam lucrarile practice, care venea din farmacie pregatita cu toate informatiile de ultima ora. Plecam de acolo farmacisti! Profesorul conteaza enorm. Daca recunosti ce ai facut in viata, realizezi ca ai ajuns unde ai ajuns datorita unui profesor care te-a sustinut sa mergi mai departe.

Ce s-a intamplat din punct de vedere profesional, dupa licenta?
In farmacia unde initial am facut practica si am lucrat ca asistenta de farmacie, dupa licenta am devenit farmacist. Am lucrat pana a venit pe lume primul meu copil, intrand apoi in concediu de maternitate. A urmat primul meu post de farmacist sef intr-o farmacie de pe litoral, deschisa pe timp de vara, situata langa un cazinou. A fost un an plin, in farmacia respectiva incasandu-se si cate 70 de milioane pe zi, enorm pentru anul 2003. Turistii aveau nevoie de medicamente pentru ca le uitau acasa, iar produsele cosmetice erau solicitate continuu. A fost o experienta placuta, avand pentru prima oara sentimentul de implinire. Cu toate acestea, in toamna anului 2003 a trebuit sa il urmez pe sotul meu in Bucuresti. Pentru ca pe litoral castigam mai mult datorita vanzarilor foarte ridicate, in Bucuresti pretentiile mele au fost pe masura. Imi doream sa profesez intr-o farmacie cu perspectiva, pentru ca aspiram sa ajung farmacist sef. Am descoperit farmaciile doamnei Ionescu Ioana, unul din primii farmacisti care si-au deschis farmacie particulara dupa ’89. Exista in farmacie un farmacist si un asistent, insa lipsea o persoana care sa coordoneze activitatea. Intr-un final am ales sa lucrez cu dansa, dublandu-i vanzarile asa cum i-am promis.

Ce a reprezentat in plan personal ascensiunea profesionala?
Pentru mine conteaza foarte mult functia, pentru ca reflecta progresul si munca mea. Imi doream foarte mult o functie de coordonare si atunci m-am orientat catre Dona. Locul de munca trebuia sa fie aproape de casa, pentru ca trebuia sa-mi duc si sa-mi iau la timp copilul de la gradinita. Aceasta farmacie era foarte bine pozitionata, langa policlinica Titan. Aici am lucrat 4 ani, asteptand sa se intample ceva. Intre timp a aparut al doilea copil, iar in ianuarie 2009 am fost solicitata pentru a coordona activitatea in farmacia la care sunt acum. Ascensiunea mea nu stiu cat de rapida a fost, insa am facut ceea ce-mi place. Nu cred ca as rezista daca nu as fi indragostita de profesiunea de farmacist, pentru ca oamenii nu mai au rabdare, nu mai au bani si, in general, noi, ca profesionisti, suntem mult prea obositi. Farmacistul este ultima speranta pentru un pacient, fiindca el ii da medicamentul, de aceea este foarte important ca noi sa avem o purtare decenta in fata pacientilor nostri.

Cum priviti relatia farmacist-asistent de farmacie?
Este adevarat ca fiecare trebuie sa isi vada locul lui. Un farmacist, asa cum spune si fisa postului, trebuie si este capabil sa recomande. Sunt unele lucruri pe care asistentul nu le poate face, nu-i este permis. Insa, pe unde am trecut, eu am lasat o amprenta pozitiva. Inca mai tin legatura cu fostele colege, asistente de farmacie.

Nu fac absolut nici o diferenta intre asistent si farmacist, imi place sa lucrez in echipa, pentru a face atmosfera mai placuta si un mediu de lucru mai usor, sa vii de placere la serviciu.

Mi se pare normal ca noi farmacistii sa facem lobby asistentilor, pentru ca ne ajuta foarte mult. In ritmul in care se lucreaza acum, sunt foarte multe lucruri pe care farmacistul le-a plasat asistentului din lipsa timpului.Oricum nu sunt suficienti farmacisti, iar daca ar lipsi si asistentii, nu am reusi sa facem fata.

Cum ar putea fi imbunatatit sistemul farmaceutic in viitor?
In momentul de fata, sistemul farmaceutic este la pamant. Noi de exemplu nu am mai primit banii din iunie (2009), in aprilie fiind ultima plata. Am redus atat de mult stocul, incat am ajuns sa mergem din cutie in cutie. Pentru stoc si pentru plata medicamentelor luate de la furnizori este nevoie de bani. De asemenea, tot de acesti bani avem nevoie pentru a ne dezvolta si a ne imbunatati calitatea seriviciilor. Idei constructive exista, insa posibilitatile ne sunt limitate.

Care ar fi solutia practica pe care statul/ministerul ar trebui sa o aplice?
Cred ca inainte de orice solutie ar trebui sa ne fie respectate drepturile si sa ne dea ce ni se cuvine. Sa ne acopere minimum de retete intr-un timp rezonabil si nu asa cum se preconizeaza. Nu vrem mai mult, doar sa le plateasca. Incercarea de marire a termenelor de plata nu este nicidecum o metoda buna, in nici un caz o parghie.

Cum a decurs relatia cu furnizorii si distribuitorii, din momentul in care au inceput problemele financiare?
Distribuitorii ne-au inteles situatia astfel ca, de la termenele de 90-120 de zile pe care le aveam, au marit termenele la 180 si chiar 210 pentru Rx. De altfel, au marit termenul chiar si la OTC-uri, in sensul ca, desi acestea se dau in general cu banul jos, nu au insistat cu acest regim, ajungand la minimum 120 de zile pentru OTC-uri.

La ce solutii ar trebui sa recurga reprezentantii farmacistilor pentru a acoperi aceste goluri de fonduri?
Noi am facut vreo 3 zile de greva japoneza. Oamenii inteleg si ne sustin moral. Insa nu le poti spune ca nu le dai reteta pentru ca nu ne-am primit banii. In astfel de situatii, continuam sa eliberam medicamante cu riscul de a ne incasa banii un an mai tarziu.

O solutie la aceasta problema este destul de greu de gasit, pentru ca nu intrevad de unde am putea lua resursele necesare.

Deja furnizorii nu mai dispun de medicamente cu regim special, care sunt destul de scumpe, deoarece nici ei nu mai au cu ce sa le cumpere, tinand cont de faptul ca la randul nostru, nu am fost platiti de la CNAS. Este un intreg lant al slabiciunilor! Pentru a iesi din acest blocaj, cred ca o solutie practica ar fi alocarea din PIB a unui procent mai mare pentru sanatate.

Ce parere aveti in legatura cu plafoanele de medicamente si intentia de a fi atribuite medicilor de familie?
In acest moment plafoanele sunt relative. Paradoxal, s-a intamplat ca cel impus farmacistilor sa fie in regula. Fiind fixate orientativ, pe noi chiar nu ne dezavantajeaza. Intr-adevar este greu sa ii explici pacientului ca tu, ca farmacie, nu poti elibera pe tot parcursul lunii retete si ca depinzi de un plafon anume. Insa pentru medici este dificil sa gospodareasca plafonul lunar in functie de pacientii care le calca pragul cabinetelor. Idei sunt, dar din pacate nu exista oameni potriviti la locul potrivit.

Si totusi, va ganditi sa deschideti o farmacie.
Da, pentru ca vreau sa am ceva al meu. Farmacia pe care intentionez sa o deschid este intr-o comuna, aproape de Bucuresti, unde oamenii nu au posibilitati financiare. Va fi un ajutor semnificativ pentru ei. E un sentiment unic. Intr-adevar, lucrand aici eu imi dau seama ca va fi multa bataie de cap, dar ma consider o luptatoare.

Ce strategii de marketing veti adopta, daca ati avea propria farmacie?
Nu ’daca’, ci ’atunci cand’ voi deschide farmacia mea, primul lucru pe care il vor vedea oamenii vor fi preturile mici. In experienta mea de 13 ani am vazut ca pentru un bolnav sunt importanti si 10 bani. Inca nu m-am gandit ce strategii voi aplica, dar cu siguranta imi voi permite ca farmacia sa fie asistata de un medic care sa poata lua o tensiune sau o glicemie.

De ce ati ales comuna si nu oras?
In ultimul timp aud tot mai des afirmatii de genul „comuna nu are medic, comuna nu are farmacie”. Este trist sa vezi oameni bolnavi care sunt nevoiti sa se deplaseze kilometri pentru a fi consultati sau pentru a ridica un medicament. In mod cert voi incerca sa angrenez si medicul de acolo; sunt convinsa ca voi avea toata sustinerea.

In farmacie nu voi aduce produse costisitoare, in schimb vor predomina medicamentele naturiste pe care le voi recomanda in mod deosebit. Prefer medicamentele naturiste pentru ca, desi se absorb mai greu, au un efect mai indelungat si sunt stimulente ale sistemului imunitar, mentinand o stare de sanatate optima care este extrem de importanta.

Ce imbunatatiri ati aduce activitatii pe care o desfasurati zilnic?
Mi-ar placea sa am mai mult timp pentru consiliere. Imi dau seama ca multi dintre pacientii nostri, chiar daca le este incomod, vin aici pentru ca le place sa auda de la noi o vorba buna, un sfat bun. Nu poti sti ce pret sa pui pe consiliere, pentru ca este de nepretuit pentru pacient. Dar mi-ar placea sa am timpul necesar.

Din fericire, mai am uneori putin timp pentru oamenii care intra. Conteaza foarte mult pentru ei. Sunt foarte multe recomandari pe care le fac zilnic si este tare placut cand pacientul vine si imi spune ca a luat pensia si vrea sa cumpere ce i-am recomandat eu la un moment dat. Asta arata ca el tine cont de ceea ce il sfatuiesc. Pentru pacient este o multumire si o usurare. Sunt lucruri mici pe care le faci, insa cu efecte mari.

Care a fost cea mai mare piatra de incercare de pana acum?
Nu cred ca am avut. Sunt din fire expasiva, ma imprietenesc cu toata lumea. Ma adaptez foarte repede si fac fata situatiilor cu brio. Sunt ca un cameleon. De unde am plecat, nimeni nu a ramas cu un gust amar, nimeni care sa spuna ’bine ca a plecat!’.

Care este cea mai mare satisfactie pe care o aveti?
In primul rand ca fac ce imi place cel mai mult - lucrez cu oamenii. Sa vezi ca ti se intorc dupa o zi, doua sau mai mult sa iti multumeasca, compenseaza toate neajunsurile unei saptamani.

Nu ai rezista in aceasta profesie daca nu ti-ar placea ceea ce faci. Oamenii sunt bolnavi, iar de multe ori au nevoie nu doar de un medicament, ci si de o ureche care sa ii asculte. Le face bine. De aceea, aproape ca nici nu indraznesti sa le spui ca esti grabit sau ca mai asteapta si alte persoane la rand. Este o meserie dificila, insa eu sunt indragostita de ceea ce fac. N-as da pentru nimic in lume profesiunea de farmacist. Ma simt facuta pentru aceasta meserie, si nu pentru ca am invatat atat de mult, ci pentru ca pur si simplu imi place. Oricand as lua-o de la capat.

Ce faceti in timpul liber?
Timpul meu liber este extrem de limitat. Ador sa imi petrec timpul cu cei doi copii ai mei, sa citim povesti. Pe cat posibil, incerc sa le limitez privitul la televizor. In momentul de fata eu personal m-am indreptat catre carti privind educatia copiilor si carti de management, caci am nevoie de aceste notiuni. De asemenea, pentru a fi in pas cu noutatile ma documentez frecvent despre tot ce inseamna piata farmaceutica.

(Alexandra PARVULESCU, Reporter „Farmacist.ro”, 07.07.2010)

archive