Medicina este una singura, cea care vindeca bolnavul
Aliatii sai de nadejde sunt plantele, preparate in diverse moduri, mierea si celelalte produse ale stupului, toate folosite in mod stiintific.
Cum v-ati hotarat sa aplicati leacurile Mamei- natura?
Inainte de 90, dupa terminarea facultatii, datorita notei mari cu care am absolvit, am fost repartizata la laboratorul de biologie al Institutului pentru controlul medicamentului, echivalentul ANM-ului de azi. Desi initial m-am bucurat ca pot ramane in Bucuresti, mai ales ca aveam un copil mic, cand am vazut cum reactionau soriceii, iepurii dar mai ales cainii pe care se faceau testarile de medicamente, mi-am dat seama ca trebuie sa existe si o alta metoda de abordare a bolii, mult mai blanda pentru organism. Acel laborator, unde animalele erau otravite cu diverse medicamente a fost „cimitirul tineretii mele”, cum bine zicea Bacovia.
Existau atunci modalitati de studiere stiintifica a apifitoterapiei?
Nu, bineinteles, era iluzoriu sa-ti faci un asemenea vis. De-abia dupa Revolutie am putut studia, timp de 3 ani, aceasta medicina complementara, alternativa, holistica, naturala, numiti-o cum vreti. Am convingerea, la fel ca si prietenul meu, farmacistul Ovidiu Bojor, ca trebuie sa abordam majoritatea bolilor, la debut, cu mijloacele puse la indemana de natura. Dupa cei 2 ani de stagiu obligatoriu la „soricei” am avut norocul sa se schimbe regimul comunist si sa se deschida granitele. Am putut astfel pleca, impreuna cu socrul meu, dr. Stefan Ionescu-Calinesti, inventatorul celebrului Pell- Amar, tocmai in Uruguay, unde fusese invitat de patronul unui mare lant hotelier, pentru a deschide o clinica pe malul Altlanticului. Acolo se aplicau cele mai moderne tehnici de SPA, tratamente naturale, si este locul in care am descoperit rolul psihicului in imbolnavirea fizicului, dar si modul natural in care organismul isi concentreaza fortele pentru a invinge boala.
Cu ce rezultate se folosea Pell-Amarul?
Pell-Amarul, ca si Gerovitalul de altfel, erau produse romanesti cu care si azi s-ar mandri orice tara, a caror faima, bazata pe rezultate, facuse inconjurul lumii. Tipul acela de namol, din care era facut Pell-Amarul, luat din lacurile sarate ale Baraganului, nu se mai gasea decat intr-un loc in Africa si in alte doua, trei din lume. Dr. Stefan Ionescu- Calinesti este inventatorul procedeului de realizare a extractului de namol, dintr-o tona de namol obtinandu-se o cantitate extrem de mica de extract injectabil de Pell- Amar, tratamentul fiind incomparabil mai eficace decat impachetarile sau oricare alt mod de folosire al acestuia.
In cariera dvs., v-a influentat modul in care dr. Stefan Ionescu-Calinesti aborda naturist boala?
A fost determinant, pot s-o spun. Mi-am dat seama ca exista o simbioza totala intre psihic si fizic, reprezentat de sistemul imunitar, ca un om optimist are mult mai multe sanse de a nu face o boala sau, daca totusi aceasta se instaleaza, sa se vindece mult mai repede. Iar tratamentele naturale, daca pot zice asa, „mobilizeaza” sistemele organismului sa lupte cu boala.
Gasiti cu usurinta locurile unde cresc plantele? Nu va este greu sa le identificati?
Initial, am colindat padurile si poienile salbatice impreuna cu maicutele de la diverse manastiri, pe care le vizitez cel putin odata pe an. Apoi m-a ajutat enorm cursul post-universitar de trei ani pe care l-am facut, de medicina complementara, ca si prietenia cu celebrul fitoterapeut, farm. Ovidiu Bojor. Iar atunci cand te pasioneaza un anumit domeniu, vrei in permanenta sa stii mai multe si te perfectionezi continuu.
De ce ati ales fitoterapia, dintre atatea ramuri complementare?
Consider medicina o arta, arta de a vindeca bolnavul, gasindu-i acel tratament ce garanteaza cele mai bune rezultate avand, totodata, cele mai putine efecte adverse. Desi aproape s-a uitat acest lucru, fitoterapia sta la baza medicinei moderne, medicamentele avand la baza extracte din plante. „Primum non nocere” este dictonul medical pe care ma bazez cand recomand un tratament. Cred in puterea blandetii ori plantele si produsele oferite de natura sunt cele care actioneaza cel mai bland. Bineinteles, daca boala imi permite sa ofer acest remediu.
Inteleg ca evitati cat de mult posibil sa prescrieti retete kilometrice...
Da, asa cum sufletul nu poate fi cuantificat in cifre, nici pacientii nu sunt identici. Nu-mi plac asa zisele trialuri, studii realizate pe mii de pacienti, in care individul se pierde, se dezumanizeaza. Medicina complementara este de fapt medicina traditionala, validata de mii de ani de practica pe bolnav. Asa numita medicina hipocratica se baza pe tipurile constitutionale pe care toti le cunoastem, coleric, sangvinic, melancolic, flegmatic, medicina ayurvedica are tipologiile ei, medicina chinezeasca la fel, toate mergeau pe individualizarea tratamentului.
In schimb, acum, medicina „moderna”... Inregimenteaza toata lumea laolalta. Vad ghidurile si protocoalele ca pe un adevarat „Pat al lui Procust” pentru medicina...Practic, azi trebuie obligatoriu sa incadrezi bolnavul undeva. Eu consider ca aceste ghiduri si protocoalele ar trebui folosite drept indrumatoare, nu luate drept litera de lege. De altfel, aceeasi boala poate avea manifestari diferite de la un pacient la altul, in functie de istoricul medical al fiecaruia. In fitoterapie exista o multitudine de combinatii de plante pe care poti sa le faci tu, ori poti sa le gasesti pe piata sub forme de suplimente dar este foarte important cine prepara si cum colecteaza plantele. Aici, la institut, eu fac o integrare a fitoterapiei, apiterapiei si dieto-terapiei in medicina clasica. Sunt adepta dictonului care spune ca exista bolnavi, nu boli.
Care sunt afectiunile care raspund cel mai bine aceastei abordari complementare?
Tulburarile de preclimax sau chiar climax, dismenoreea, sindromul premenstrual, mastozele fibrochistice, tulburarile dispeptice, infectiile tractului respirator, adenoiditele la copii. De asemenea, bolile sufletului, precum anxietatea, insomniile sau depresiile usoare reprezinta principalele indicatii ale fitoterapiei. Sunt mult mai multe, acestea fiind doar cele mai frecvent tratate.
Cum obtin medicii de familie, dar si de alte specialitati un atestat de competenta in medicina complementara?
Se adreseaza Scolii de Management Sanitar, care include in prezent fostul Centru de perfectionare post-universitara din domeniul sanitar. Este foarte bine ca un doctor sa studieze temeinic si sa obtina un atestat. Eu ii multumesc din suflet d-nei prof. univ. farmacist Viorica Istudor, sefa catedrei de farmacologie a Facultatii de Farmacie, care a fost extrem de riguroasa cu noi la examene, oferindu-ne bazele stiintifice pentru a face apifitoterapie. De la dansa am invatat multe din pericolele asocierii gresite a plantelor, ca si despre efectele lor adverse care, desi putine la numar, trebuie totusi bine cunoscute. Sa va dau un singur exemplu: sucul de grepfruit. Desi stiam acest lucru de 10 ani, ma bucur ca s-au facut cercetari stiintifice care au demonstrat ca sucul de grep interfera cu metabolismul anumitor medicamente, crescandu-le biodisponibilitatea. Iata doar unul dintre motivele pentru care si in medicina complementara trebuie sa fii tot timpul la curent cu noutatile.
Cu ce asteptari ar trebui sa vina bolnavii la dvs.?
Sa nu-si inchipuie ca pot scapa de o operatie luand extractul „fermecat” al vreunei plante sau punandu-si comprese imbibate cu cine stie ce solutie. Miracole nu poate face decat Dumnezeu! Mai ales in cazul bolilor cu potential letal, omul trebuie bine sa inteleaga ca este necesar sa faca acel tratament, validat stiintific, care ii ofera cele mai bune sanse de insanatosire. Nu este cazul sa ne jucam cu propria viata pierzand timp pretios, avand drept consecinta inutilitatea oricarui alt tratament. Sigur ca plantele pot face tratamentul mai suportabil, de exemplu in cazul chimioterapiei ameliorand efectele adverse ale acestuia, cum sunt greata, insomniile, anxietatea...Insa produsele naturale au si ele limitele lor. Nu pot impiedica pierdere parului, ca tot vorbeam de chimioterapie.
In abordarea unui tratament complementar exista situatii cand bolnavii trebuie sa fie circumspecti?
Ar fi bine ca acestia sa se fereasca de persoanele ce recomanda un tratament fara sa fi facut nicio scoala in acest domeniu. De cei ce manipuleaza, prin diverse moduri, opinia publica afirmand despre anumite produse „naturale” ca nu prezinta niciun risc. De cei ce abuzeaza de increderea tinerilor. Fenomenul asa- zisilor vindecatori, ce utilizeaza plantele fara un suport stiintific, a luat prea mare amploare in ultimul timp si consider ca trebuie combatut mult mai drastic. Sa nu uitam nici pericolele „magazinelor de visuri”, cu urmari uneori tragice.
Stiu ca va plac artele frumoase. Ce considerati pictura, evadare din cotidian sau necesitate?
Intotdeauna m-a atras frumosul, am facut chiar si Scoala populara de arta, sectia pictura dar parintii s-au opus ideii de a face Facultatea de Arte frumoase, considerand ca nu se poate trai din aceasta meserie. Insa, pana acum cativa ani, nu am abandonat niciodata pensula. Sunt membru al Cenaclului de arte plastice al medicilor „I. Tuculescu” , participand la expozitii colective. Timpul nu-mi mai permite, din pacate, sa pictez. Totusi, nu am renuntat total la captarea imaginilor frumoase, dedicandu-ma fotografiei.
Ati inlocuit pensula cu aparatul de fotografiat...
Da, incerc prin fotografie sa surprind frumusetea clipei, asa cum odinioara imortalizam pe panza peisajele mirifice de pe coasta Atlanticului. Iar de mai multi ani fac parte din Asociatia medicilor fotografi, al carui membru fondator sunt. Particip la expozitii de fotografie, alaturi de alti medici pasionati de acest hobby si sper ca odata voi avea timpul sa transpun pe panza sentimentele traite in timpul concediilor, cand merg prin diferite locuri din Romania sa-mi culeg plantele folosite ca remedii. Cred totusi ca nu poti face mai multe lucruri la fel de bine, si medicina si implicarea, la nivel aproape profesionist, in anumite activitati recreative. Pur si simplu, datorita studiului permanent, nu mai ai timpul liber necesar.
E mai usor sa fotografiezi decat sa pictezi?
Este adevarat ca fotografia consuma mai putin timp decat pictura, dar ea presupune sa fii intr-un anumit loc, timp, lumina, stare de spirit si sa gasesti secunda care sa-ti aduca vesnicia. Daca un tablou este influentat de starea ta de spirit din momentul in care il pictezi, fotografia releva intotdeauna frumusetea acolo unde este prezenta, indiferent de tine.
Pot juca pasiunile noastre un rol terapeutic?
Absolut! Am cunoscut persoane ce au trecut prin mari incercari si au reusit sa le depaseasca prin implicarea, la inceput mai discret, iar apoi din ce in ce mai intens, fie intr-o activitate de pictura, fie in utilizarea aparatului de fotografiat ca un mijloc de a surprinde frumusetea care exista in tot ce ne inconjoara. Desi uneori refuzam s-o constientizam.
Ce amprenta si-au pus pictura si fotografia asupra sufletului dvs.?
Eu insami le folosesc ca un omagiu pe care-l aduc creatiei, prin intermediul picturilor si fotografiilor, fapt inteles doar de cine practica o arta, spre deosebire de martorul inocent, care priveste doar, fara a le patrunde toate intelesurile. Ca profan, te uiti la un tablou dar nu intervii, spre deosebire de pictor care-l traieste, aducand astfel un omagiu Creatorului, intervenind, la randul lui, in creatie.
Lipsiti de talente artistice, cum ne putem inconjura de frumos?
Frumosul exista oriunde, si in primul rand in tine. Ce este starea de bine, daca nu acceptarea propriei persoane, putand astfel transmite iubire tuturor celor din jur? Aveti credinta in Dumnezeu, in puterea voastra de a depasi orice incercare va este sortita, fiti convinsi ca toate greutatile nu au alt scop decat a va demonstra, iar si iar, cat de puternici sunteti.
(Ioana DAIAN, redactor „Medic.ro”, 08.06.2010)
Vă aducem la cunoștință că farmaciștii care s-au înscris la Programul EFCD derulat prin Farmacist.ro pentru anul 2011, trebuie să trimită toate chestionarele până la 6 februarie a.c.
Revista „Medic.ro”, lider de piață pe segmentul de publicații adresate medicilor de familie, a ajuns în 2012 la cel de al IX-a an de apariție neîntreruptă.Publicație lunară cu acoperire națională dedicată în principal medicilor de familie, revista „Medic.ro” a fost în toți aceși ani inclusă în Catalogul publicațiilor agreate de Colegiul Medicilor din România, iar abonații au putut obține anual 5 credite de Educație Medicală Continuă.
Acest editorial are menirea de a transmite câteva mesaje care depăşesc sfera austeră a publicaţiilor ştiinţifice, deoarece marchează începutul unei etape în care, şi în medicină, preocuparea profund umană este esenţială. Se vrea, dacă acceptaţi, o chemare provocatoare spre empatie şi regăsire a unicităţii idealurilor şi preocupărilor pediatrice. Copilăria este o lume specială, o etapă importantă a vieţii nelipsite de drame şi încercări, dar receptată în întregime ca o lume palpitantă, vie, entuziastă, înnobilată de speranţă şi lumină. Acest început se doreşte ca o continuare a demersului uriaş de ridicare a standardelor de publicare a lucrărilor care reflectă preocupările şi rezultatele unei activităţi susţinute, a noastră, a pediatrilor. Cu emoţia creată de neliniştea imposibilităţii de egalare a meticulozităţii, acurateţei şi valorii domnului profesor Nanulescu, voi îndrăzni să sper că echipa întreagă va reuşi să menţină tonusul şi inserarea revistei în actual.