Microbii si longevitatea
Microbii pot supravietui pana la 30.000 de ani daca sunt conservati in cristale de sare provenite de pe resturi de alge. Aceasta este una dintre cele mai convingatoare dovezi de supravietuire pe termen lung.
Brian SCHUBERT, microbiolog la Universitatea Manoa din Hawaii, impreuna cu colegii sai de cercetari, au studiat cristalele de sare sedimentate pe resturi de corali gasiti in Valea Moarta din California. Cristalele contineau mici particule de apa in care s-au dezvoltat colonii intregi de bacterii. Echipa de cercetatori a datat mediul lichid cu o vechime cuprinsa intre 22.000-34.000 de ani. Aceasta nu este prima oara cand au putut fi gasite si datate astfel de culturi de bacterii. O alta echipa de cercetatori a raportat un caz asemanator ca avand o vechime de peste 25 de milioane de ani. Cu toate acestea, rezultatele respective sunt indoielnice, intrucat se considera ca in toata aceasta perioada cristalele de sare s-ar fi putut dizolva si recristaliza, timp in care puteau aparea noi tulpini ale acestor bacterii.
In contrast cu cercetarile precedente, Brian SCHUBERT a aratat ca structura cristalelor indicate s-a dezvoltat intr-un lac hipersalin. Si pentru ca situarea acestuia in Valea Moarta, California, nu i-a permis sa se refaca timp de cel putin 10.000 de ani, se poate trage concluzia ca o recristalizare nu a putut avea loc, sustinand astfel ideea ca aceste sedimente colonizate de licheni au intr-adevar vechimea certificata de biologii care le-au studiat. Acest fapt este confirmat de insusi Robert Hazen, cercetator la Carnegie Institution for Science in Washington DC, sceptic la presupunerile initiale.
Mai mult decat atat, Brian SCHUBERT considera ca poate explica motivul si modul in care acesti microbi au putut ramane in viata atat de mult timp. Fiecare cristal in care traiau acesti licheni continea, totodata, si celule moarte ale algelor existente candva in acest lac sarat, cunoscute sub numele de Dunaliella, cu un continut ridicat de glicerol. Echipa de cercetatori sugereaza ca datorita glicerolului infiltrat in celulele acestor licheni, acestia au putut astfel supravietui.
Celulele Dunaliella au fost adevarate furaje pentru microbii care au putut trai astfel trai mult peste 30.000 de ani, afirma SCHUBERT. El a calculat ca o singura celula Dunaliella contine suficient glicerol pentru a satisface necesitatile unui lichen pentru 12 milioane de ani. "Practic acestia ar dispune de o aprovizionare nelimitata”, a explicat biologul. In acest caz, microbii pot supravietui intr-un cristal de sare pentru sute de milioane de ani, conform studiilor facute. Desi, precum Schubert avertizeaza, "este un salt foarte mare de la estimarea de 30.000 de ani la cea de 250 milioane de ani".
(Maximilian CONSTANTINESCU, redactor-sef "Medic.ro", adaptare dupa http://www.newscientist.com, 11.01.2010)
Vă aducem la cunoștință că farmaciștii care s-au înscris la Programul EFCD derulat prin Farmacist.ro pentru anul 2011, trebuie să trimită toate chestionarele până la 6 februarie a.c.
Revista „Medic.ro”, lider de piață pe segmentul de publicații adresate medicilor de familie, a ajuns în 2012 la cel de al IX-a an de apariție neîntreruptă.Publicație lunară cu acoperire națională dedicată în principal medicilor de familie, revista „Medic.ro” a fost în toți aceși ani inclusă în Catalogul publicațiilor agreate de Colegiul Medicilor din România, iar abonații au putut obține anual 5 credite de Educație Medicală Continuă.
Acest editorial are menirea de a transmite câteva mesaje care depăşesc sfera austeră a publicaţiilor ştiinţifice, deoarece marchează începutul unei etape în care, şi în medicină, preocuparea profund umană este esenţială. Se vrea, dacă acceptaţi, o chemare provocatoare spre empatie şi regăsire a unicităţii idealurilor şi preocupărilor pediatrice. Copilăria este o lume specială, o etapă importantă a vieţii nelipsite de drame şi încercări, dar receptată în întregime ca o lume palpitantă, vie, entuziastă, înnobilată de speranţă şi lumină. Acest început se doreşte ca o continuare a demersului uriaş de ridicare a standardelor de publicare a lucrărilor care reflectă preocupările şi rezultatele unei activităţi susţinute, a noastră, a pediatrilor. Cu emoţia creată de neliniştea imposibilităţii de egalare a meticulozităţii, acurateţei şi valorii domnului profesor Nanulescu, voi îndrăzni să sper că echipa întreagă va reuşi să menţină tonusul şi inserarea revistei în actual.