Povesti de succes - Inginerul farmacist
La 48 de ani a intrat la Facultatea de Farmacie, iar in 2009 a devenit farmacist. In prezent este si cadru didactic universitar la Facultatea de Medicina si Farmacie din Galati. Cum reuseste sa le faca pe toate? Cu seriozitate si corectitudine. ,,Cand ma gandesc de unde am plecat si unde am ajuns, parca nici nu-mi vine sa cred”, recunoaste acum prof. dr. ing. farm. Alexandru Chiriac. O viata de om perseverent, un drum profesional bogat si o satisfactie a lucrurilor implinite. La 53 de ani, Alexandru Chiriac merge tot inainte.
Cum ati reusit sa ajungeti intr-o astfel de situatie - inginer, profesor universitar si farmacist?
Initial orientarea profesionala a fost pe inginerie, apoi pe cariera universitara, dar, dupa anii ’90, cand piata a devenit mai tumultoasa si a aparut si cea de-a doua ocupatie, lucrurile s-au mai schimbat. La inceput, chestiunea cu farmacia parea a fi doar o afacere. In primii 5 ani, eu m-am ocupat de aprovizionare, de problemele administrative, inclusiv de curatenie. Pana cand microbul farmaciei m-a cucerit cu totul.
Cand a inceput cariera dvs. de inginer?
In 1976, dupa ce am terminat liceul, mi-am dorit sa fac ingineria si asta am facut. Am urmat cursurile Facultatii de Metalurgie din Galati, iar dupa finalizarea acesteia, in 1981, am facut stagiatura de trei ani, cum era atunci. Iar dupa stagiatura am venit in invatamant, coleg cu fostii mei profesori. Am lucrat cu acestia cot la cot si, mai mult decat atat, am devenit seful lor timp de 16 ani, fiind ales prodecan in 1992.
Cand ati pornit la drum, in cariera universitara, v-ati gandit ca soarta o sa va poarte si pe alt traseu decat cel ingineresc?
Nu, atunci nu m-am gandit ca va fi asa. Chiar imi placea meseria de inginer. Si acum imi place tot ce fac. Predau discipline de specialitate, iar de curand am un curs de Eco-toxicologie la Ingineria mediului, curs care are in mare parte legatura cu domeniul farmaceutic. De altfel, ceea ce fac la metalurgie m-a ajutat sa parcurg a doua facultate, cea de farmacie. Iar lucrarea de licenta la farmacie a fost pe o tema asemanatoare, cu specific de toxicologie.
Cand a devenit farmacia o preocupare pentru dvs.?
Dupa 1990 a aparut oportunitatea unei afaceri in familie. Cumnata mea era farmacista, mai la inceput de cariera, iar pentru ca farmaciile de stat se tot privatizau, ne-am zis „hai sa facem o farmacie impreuna”. Erau si alte vremuri, aveam si mai mult par pe cap (rade). In 1992, eram a doua farmacie privata din Galati. Noi nu am preluat farmacia de la Oficiu, ci am infiintat totul de la zero. Am luat un spatiu pe care l-am amenajat, am carat medicamente... nu a fost usor. Nu era masina atunci, nu erau medicamente, trebuia sa te duci dupa ele, sa platesti cash de fiecare data.
A fost vreodata frustrant faptul ca desi depuneati atat de multe eforturi nu aveati acces si in farmacie, intrucat nu erati farmacist?
Pentru mine nu a fost, pentru ca era omul de baza in fata. Si-apoi e nevoie si de omul din umbra care sa regizeze restul. E adevarat ca nu am fost niciodata la intrunirile farmacistilor, la intalnirile lor, la discutiile cu Casa de Asigurari de exemplu. Pasiunea pentru farmacie a aparut pe parcurs, eram in permanenta in contact cu mediul acesta. Apoi am deschis si alte unitati (avem in prezent 26 de farmacii), iar pe parcurs a aparut dorinta de merge mai sus si de a spune tot ce simti peste tot. Si-atunci m-am hotarat sa fac Facultatea de Farmacie. Am facut-o la Universitatea „Ovidius” din Constanta. Nu mi-a fost usor, sa stiti.
Aveati deja titlul de profesor universitar si totusi ati mers inca o data in banca, ca student. Cum a fost?
Primii doi ani au fost mai usori. Exista o corelare mare intre disciplinele celor doua facultati. Este multa chimie, si de-o parte, si de cealalta. Din anul trei insa, cand au inceput specialitatile, situatia s-a schimbat si a devenit mai dificil.
Dar v-ati descurcat. Si ajungem la alt capitol din viata dvs., intrucat vi s-a deschis o alta poarta in cariera, aceea de farmacist si cadru didactic la Farmacie.
Daca stiam ca se va deschide Facultate de Farmacie la Galati, poate ca mai asteptam 2 ani si intram aici. Dar acum, iata ca sunt cadru didactic aici si nu student. Oricum eu m-am simtit foarte bine alaturi de colegii mei studenti de la Constanta, chiar daca erau mai tineri, mult mai tineri decat mine. A fost o perioada de studentie frumoasa pentru mine. Am avut o colaborare perfecta si cu cadrele didactice si cu studentii.
Am inceput facultatea in 2004, la 48 de ani. Desi ma gandeam ca voi fi cel mai ,,batran” de acolo, am avut surpriza sa vad si studenti mai in varsta decat mine, ba chiar si medici. Erau oameni care aveau aceleasi dorinte ca ale mele, sa faca ‚Farmacia’.
Erau surprinsi profesorii sa va vada in banca si nu la catedra?
Au fost si situatii amuzante. La un curs, de exemplu, un profesor m-a intrebat ce meserie am. I-am spus ca sunt profesor la Universitatea ,,Dunarea de Jos” din Galati. Atunci el mi-a zis ca, pentru a-l asista ca si profesor, trebuia sa i se ceara permisiunea. Iar raspunsul pe care l-a primit a fost: „Fara suparare, aici sunt student si am platit o taxa tocmai pentru a va asista”.
Revenind la cum a fost studentia...
Sa stiti ca am constatat ca intre cele doua facultati sunt multe asemanari. De exemplu, la baza activitatii, si in Metalurgie, si in Farmacie, sta reteta. In primul caz, atunci cand vrei sa faci un material, ai nevoie de o reteta. Apoi, pentru a obtine materialul, apelam la procese fizico-chimice. Doar ca in cazul primului domeniu aceste procese se realizeaza la temperaturi ridicate, pe cand, intr-un laborator de farmacie ele au loc la temperaturi mai mici. Chiar si teza mea de doctorat este apropiata de procesele fizico-chimice care au loc la obtinerea unor materiale metalice sau nemetalice. Am studiat atunci foarte multa chimie si iata ca mi-a folosit.
Cum imbinati acum proiectele ingineresti cu cele legate de farmacie?
Toate vin de la sine. Mai ales acum ca am incercat sa tin si cateva ore la specializarea de farmacie, am observat ca lucrurile se inrudesc. Am intr-o parte Toxicologia, iar dincolo Eco-toxicologia si am constatat ca sunt multe elemente comune. In ultima vreme insa am inceput sa acord, totusi, mai mult timp activitatii de farmacist.
Ce loc ocupa cercetarea? Si unde va place sa o faceti, in domeniul farmaciei sau al metalurgiei?
Fara cercetare nu poti rezista in invatamantul superior. Pana acum am facut cercetare in domeniul ingineresc, de acum voi incerca sa ma pun la punct mai mult in sectorul farmaceutic. Sper sa intru si pe acest taram, usurel-usurel sa cunosc ce s-a facut pana acum in domeniu, pentru ca este foarte greu sa te apuci de ceva fara sa stii ce au facut altii inaintea ta. Citesc mult, aflu ce au mai facut altii din alte centre universitare, am in permanenta o preocupare pentru aceste lucruri. Incet-incet incerc sa ma integrez in colectivul de la Farmacie, am deja cateva colaborari cu cadrele didactice de acolo pe Ingineria mediului, am fost la cateva conferinte si incerc sa fac ceva.
Nu se supara colegii de la metalurgie ca ii treceti oarecum in plan secund?
Dimpotriva. Am observat la ei un entuziasm deosebit pentru actiunile mele. Mai mult decat atat, conducerea Facultatii de Metalurgie a fost de acord ca toate laboratoarele de la Toxicologie sa se faca in laboratorul meu de Eco-toxicologie.
Si, apropo de laboratoare, fiind singurul inginer de la Farmacie, am sarcina sa ma ocup de amenajarea noului sediu al facultatii. Acesta va fi destinat doar specializarii de farmacie si trebuie sa fie cineva care sa le stie pe toate. Efortul este mare, dar va iesi ceva frumos.
In 1992 ati privit farmacia ca pe o afacere, ajutand un membru al familiei. Acum mai aveti aceeasi optica?
Nu. Acum reprezinta un loc de perfectionare. Si sa stiti ca in colectivul nostru chiar se studiaza. In toate cele 26 de farmacii pe care le detinem, avem 3 doctoranzi pe farmacie (unul la Iasi si 2 la Bucuresti), 9 asistente de farmacie care acum sunt studente la Farmacie, iar toti asistentii, cand indeplinesc conditiile, isi dau examenul de asistent principal. Deci este o atmosfera de studiu. Mai rar intalnesti asa ceva. Am reusit sa insuflu si personalului aceasta dorinta de a progresa si i-am sprijinit pe toti cei care au vrut sa invete.
Sa stiti ca nu este usor, pentru ca, daca o privim ca si afacere, nu stiu cat de rentabil este sa procedezi astfel. Le creez unele facilitati, am in vedere programul lor si ii ajut sa il imbine armonios cu orarul de la scoala. Dar am grija de toti angajatii, nu numai de cei care sunt si la scoala, prin acordarea de avantaje si bonusuri. Cautam sa ii fidelizam. Avem aproape 100 de angajati si sunt putini cei care au venit la noi si au plecat ulterior.
Ce spune familia?
Familia nu are ce face. La un moment dat eram trei studenti in casa: eu, baiatul si fata. Eu si fiul meu am terminat in 2009. Din pacate, el a urmat ‚Telecomunicatiile’ in Bucuresti, asa ca l-am scapat. Fiica mea, insa, ma mosteneste in a doua profesie si face ‚Farmacia’ in Bucuresti, unde este in anul III. Am reusit sa o contaminez! De cand a inceput chimia in clasa a VII-a, am sustinut-o, am ajutat-o sa mearga mai departe si i-a placut. A intrat prima pe lista la facultate, cu zece. Sotia este profesor ca si mine, dar de romana-franceza. Amandurora ne place sa formam oameni. Mie, cel putin, imi place foarte mult ceea ce fac. As fi putut sa ma las de mult de invatamant si raman doar pe farmacie, dar fac intr-adevar cu placere profesia de dascal.
Prietenii dvs. va sustin?
Unii da, unii nu. Unii imi zic: „Ce iti mai trebuie? Esti profesor, de ce mai faci farmacia?”. Eu o fac asa, pentru mine. Altii, in schimb, m-au incurajat. Chiar si colegii de la scoala m-au sustinut. M-am dus si ca urmare a indemnului dat de unul dintre rectorii de aici, de la Universitatea ,,Dunarea de Jos” din Galati, domnul Alexandru Epureanu. Dar repet, am facut de placere aceasta facultate, pentru ca, daca nu-mi placea, n-as fi reusit sa o termin. Este foarte grea si foarte aglomerata. Plus distanta. Si sa stiti ca nu am lipsit de la ore decat o singura data in cei 5 ani, si atunci pentru ca am avut probleme de sanatate.
Cum reuseati? Faceati naveta?
Stateam la Constanta cateva zile pe saptamana. Iar cei de la universitate ne-au permis noua, celor aflati la a doua facultate, sa ne facem orele si cu cei din alte grupe, reusind astfel sa facem toate laboratoarele. Sa stiti ca am invatat multe lucruri, chiar si de la cadrele didactice tinere.
N-am trecut cu usurinta peste nici o materie. Nu puteam sa ma prezint la un examen in fata unui asistent, eu care eram profesor, si de mila sa-mi puna un cinci. Chiar am invatat! Am scos o medie de peste 9 in cei 5 ani, iar la licenta am avut 9,37. In plus, veneam la Galati si n-as fi vrut sa-mi vada colegii dosarul cu 5 pe linie.
V-ar placea sa luati cariera universitara de la capat in noul domeniu?Nu cred. Inca ma gandesc. Sunt domenii in care doctoratul meu este valabil. De exemplu in chimie, in chimia mediului, in medicina dentara, sunt discipline despre materiale unde as putea functiona fara nimic in plus. Adica doctoratul este valabil. Dar inca ma mai gandesc.
Daca ar trebui sa alegeti intre farmacie si inginerie, ce ati face?
Tot ingineria ar ramane. Este prima dragoste, acolo sunt bazele. Dar cu placere o fac si pe a doua. Daca se poate. Daca nu, mai vedem.
Proiecte pentru viitor?
Traim vremuri care impun tuturor sa-si gestioneze foarte bine si timpul, si afacerile, si banii. Depinde de fiecare cum isi gospodareste si chibzuieste totul. Daca esti serios si corect, poti merge mai departe. Chiar cu aceste vremuri grele, mergi inainte.
Pe parte profesionala, in ceea ce priveste scoala, trebuie o foarte mare atentie, pentru ca eu cred ca in urmatorii ani va scadea cifra de scolarizare si vrand-nevrand vor disparea unele specializari. Trebuie sa ne pliem pe ceea ce vrea societatea. Degeaba vrem sa facem o specializare veche de 30 de ani, daca societatea nu o mai accepta. Personal, vreau sa continui ce am inceput. Vreau sa ma perfectionez si in domeniul farmaciei, sa ma pun la punct cu tot ce este la acest moment. Apoi voi mai vedea.
Daca ati putea sa schimbati ceva in cariera, la ce moment v-ati intoarce?
Cred ca daca m-as putea intoarce in 1992, as face de la acel moment facultatea de farmacie. Daca as fi fost un pic orientat, probabil ca asta mi-ar fi placut sa fac. Nu imi pare rau nici de prima specializare, dar as fi vrut sa fac mai devreme farmacia. Mi-a placut dintotdeauna chimia, insa dupa liceu nu aveam nici o chemare catre farmacie.
De fapt, initial am vrut sa dau la chimie industriala. Dar era la moda ingineria, cu o concurenta mare, de 11 pe loc. Mi-a placut si n-am pierdut timpul deloc. Intotdeauna am invatat si am muncit. Cand ma gandesc de unde am plecat si unde am ajuns, parca nu-mi vine sa cred. Si imi doresc sa pot mentine totul la cote inalte.
(Luiza SERBANESCU, colaborator Galati, 08.06.2010)
Vă aducem la cunoștință că farmaciștii care s-au înscris la Programul EFCD derulat prin Farmacist.ro pentru anul 2011, trebuie să trimită toate chestionarele până la 6 februarie a.c.
Revista „Medic.ro”, lider de piață pe segmentul de publicații adresate medicilor de familie, a ajuns în 2012 la cel de al IX-a an de apariție neîntreruptă.Publicație lunară cu acoperire națională dedicată în principal medicilor de familie, revista „Medic.ro” a fost în toți aceși ani inclusă în Catalogul publicațiilor agreate de Colegiul Medicilor din România, iar abonații au putut obține anual 5 credite de Educație Medicală Continuă.
Acest editorial are menirea de a transmite câteva mesaje care depăşesc sfera austeră a publicaţiilor ştiinţifice, deoarece marchează începutul unei etape în care, şi în medicină, preocuparea profund umană este esenţială. Se vrea, dacă acceptaţi, o chemare provocatoare spre empatie şi regăsire a unicităţii idealurilor şi preocupărilor pediatrice. Copilăria este o lume specială, o etapă importantă a vieţii nelipsite de drame şi încercări, dar receptată în întregime ca o lume palpitantă, vie, entuziastă, înnobilată de speranţă şi lumină. Acest început se doreşte ca o continuare a demersului uriaş de ridicare a standardelor de publicare a lucrărilor care reflectă preocupările şi rezultatele unei activităţi susţinute, a noastră, a pediatrilor. Cu emoţia creată de neliniştea imposibilităţii de egalare a meticulozităţii, acurateţei şi valorii domnului profesor Nanulescu, voi îndrăzni să sper că echipa întreagă va reuşi să menţină tonusul şi inserarea revistei în actual.