Un artist si un doctor exista in fiecare dintre noi

Sunt pe lume persoane a caror menire este de a vindeca. Prea plinul lor sufletesc, adevarat balsam tamaduitor, se revarsa cu darnicie asupra norocosilor ce le ies in cale. Este si cazul dr. Rodica Socol, medic de familie in Timisoara, care, pe langa tratamentele obisnuite oferite, indeamna bolnavii sa-si fabrice propriile medicamente sufletesti.

Descoperind sau cultivandu-si talentele deja aflate, fie ca este vorba de pictura, ca in cazul ei, ori de muzica, dans, literatura, doctorita Rodica Socol considera ca fericirea este ascunsa in fiecare dintre noi, trebuind doar scoasa la lumina. Ea insasi si-a perfectionat continuu, prin studii temeinice, pictura, ajungand un adevarat artist, cu expozitii si vanzari de tablouri in Austria, Egipt, Grecia, Anglia, Statele Unite ale Americii. In ciuda acestor realizari, ramane un om modest, care -si considera familia cea mai mare realizare. Practica medicina din convingerea ca trebuie sa ajute, ca semn de recunostinta pentru iubirea pe care o primeste.

De mica cochetati cu pictura, cum de nu v-a tentat o cariera in domeniu?
Cand trebuia sa dau admiterea la facultate, locurile de la Facultatea de Arte Frumoase se puteau numara pe degetele de la o mana, examenul era subiectiv si nu-mi permiteam riscul de a sta un an acasa. M-am gandit ca o cariera medicala m-ar ajuta chiar si in domeniul artistic, lucru care s-a dovedit ulterior. Arta si medicina sunt doua discipline care se imbina foarte bine, oricum ca sa desenezi trebuie sa ai notiuni foarte clare de anatomie...

Ati avut vreo perioada in care nu ati pictat?
In timpul facultatii pictam mai putin dar desenam mai mult, insa in vacante compensam intotdeauna. Pictura este hrana sufletului meu, cand nu pictez, particip la expozitii si invers.  Este adevarat ca medicina implica studiu permanent, dar sunt un om foarte bine organizat si, trebuie spus, dorm destul de putin. Arta ma relaxeaza si, daca subiectul unui tablou ma captiveaza, nici nu simt oboseala.

Se reflecta in pictura starea dvs. de spirit, daca sunteti fericita sau din contra, suparata?
Am invatat de-a lungul timpului sa nu fiu un om suparat de aceea, daca motivul nemultumirii depinde de mine incerc sa iau lucrurile asa cum sunt si sa ma relaxez. Bineinteles, necazurile vietii nu pot fi evitate in totalitate. In acele situatii folosesc pictura pe post de tratament, ma ajuta extraordinar in depasirea crizei. Pictura te face mult mai profund in gandire,  mult mai sensibil, mai atent cu cei din jurul tau. In general, artistii sunt oameni frumosi, care isi transpun o parte din suflet in creatiile lor.

Ca medic de familie, ce pacienti predomina pe lista dvs.?
Am ca pacienti familii intregi dar majoritatea lor o reprezinta copiii, pediatria fiind prima mea specialitate. Mi se pare ca lumea vazuta prin ochiii copiilor este mult mai pura, mai curata si, de ce nu, mai adevarata. Ma bucur de prezenta lor zilnica in viata mea, ma invata sa apreciez toate lucrurile frumoase care ma inconjoara, chiar daca inainte le consideram minore sau efemere. Iubesc foarte mult copiii iar pediatria este meseria mea de suflet, ca si arta, de altfel.

Cu doi cronofagi teribili, internetul si televizorul, isi mai descopera azi copiii aptitudinile artistice?
Fiecare copil are o inclinatie, un talent dar este trist ca parintii au devenit extrem de ocupati in prezent iar scoala nu se ocupa deloc de dezvoltarea aptitudinilor elevilor. Astfel, in timp, aceste inclinatii dispar. Cei ce isi descopera si cultiva de mici talentele sunt norocosi, pot trai cu speranta ca vor avea, la maturitate, o meserie care  le va produce zi de zi placere. Chiar daca nu ajung sa faca din pasiunea lor o adevarata cariera, sfatuiesc toti parintii sa incurajeze copiii talentati, arta fiind la orice varsta adevarat medicament pentru suflet. De fapt, orice hobby poate fi un colac de salvare in momentele grele ale vietii.

Cum vedeti, la cabinet, relatiile actuale dintre parinti si copii?
Stiti cum se spune, copilul are niste carje, care sunt parintii. Parintii ii inchid intr-un labirint, in momentul in care ii supraprotejeaza. In adolescenta ei incearca sa iasa din labirint, sa-si gaseasca propriul drum, lasandu-si carjele in urma. Unii parinti nu-si pot lasa copiii sa-si ia propriile hotarari, ci vor sa-i tina captivi in labirint, ceea ce ii transforma in adulti ce nu-si pot gestiona propria viata. Parintii uita ca fiecare are dreptul de a-si fauri propria soarta, asa cum au facut-o si ei in tinerete.

Cum va alegeti temele tablourilor, ce va inspira?
Multe subiecte sunt intamplatoare, am avut perioade, cu ani in urma, cand ma pasionau doar portretele sau peisajele. Citind foarte multa literatura, filozofie, psihanaliza am evoluat, daca pot fi un pic lipsita de modestie. Cu trecerea timpului, subiectele au pierdut notiunea de figurativ. Expozitia din 2007, care a fost una personala, nu colectiva, a avut ca tema vechi simboluri romanesti. Aprofundand subiectul, am citit foarte mult, mai ales Nicolae Densusianu, descoperind lucruri pe care nu le stiam despre istoria noastra si astfel am ajuns sa dezvolt o tema simbolistica.

Pentru documentarea picturilor dvs. ati devenit pasionata de istorie, ca un arheolog, care scoate la iveala dovezi ale trecutului...
Da, e interesant ca filonul romanesc este un filon foarte vechi, din care s-au desprins multe alte culturi, anumite simboluri care se regasesc in istoria noastra aparand si in alte culturi, ceea ce constituie o dovada a vechimii noastre ca popor. Un exemplu de simbol este Caloianul, numit si trompeta Carpatilor, care este de fapt simbolul lui Hermes, un simbol dual, ce se regaseste si in alte culturi.Sau pe discul de la Pietroasa sunt prefigurate 9 zeitati (Hermes, Apollo etc) cunoscute ca zeitati grecesti dar ele apar in cultura noastra cu mult timp inaintea grecilor. Istoria noastra este foarte interesanta si este pacat ca in scoli copiilor li se predau niste notiuni atat de irelevante...

Harul pedagogic nu este trecut pe lista calitatilor obligatorii ale profesorilor, in ultimul timp...
Eu am avut noroc inca din liceu de profesori foarte buni, am facut si istoria artei, estetica, filozofie, nemaivorbind de literatura. In facultate am avut niste profesori minunati care m-au facut sa iubesc medicina, adevarate elite, carora mi-am dorit sa le seman, macar din punct de vedere al daruirii! M-au invatat ca implicandu-ma cu adevarat in problemele oamenilor si daruindu-le un sfat, o vorba buna, un zambet de fapt imparti iubire, primind acelasi raspuns, la randul tau.

Aveti un pictor roman preferat?
Imi place mult Tonitza, pentru paleta coloristica si modul in care ma regasesc in picturile lui. Nu pot sa spun ca exista vreun pictor care imi displace profund, ma gandesc ca poate nu inteleg mesajul pe care vroia sa-l transmita, fiind intr-o anumita stare, necunoscuta mie. Am intalnit si foarte multi artisti tineri extrem de talentati, numai ca arta trebuie sustinuta iar in Romania nu exista acest respect pentru arta, multi se duc sa-si cumpere tablourile din mall, in loc sa mearga intr-o galerie de arta, desi preturile sunt aproape egale.

Cum ar putea statul sa incurajeze artistii plastici si cum o fac alte state, daca stiti?
Guvernul sustine actiunile artistice, alocand anumite sume pentru organizarea expozitiilor, infiintand burse pentru studenti sau oferind oricui posibilitatea de a-si cultiva un talent, indiferent ca este vorba de muzica, pictura sau orice altceva. La noi nu se aloca nicio suma, ceea ce rastrange mult numarul celor care o pot practica. Sa ne gandim la Brancusi, cum a plecat pe jos, in opinci, la Paris si ce-a ajuns pentru omenire! Cati Brancusi in devenire nu or exista inca in satele noastre, dar nu au bani sa-si asigure uneltele necesare!

Sufla criza peste tot, iar arta pare un moft in aceste perioade economice grele...
Sigur ca este imposibil sa sustii pe toata lumea, dar sunt talente care ar trebui ajutate, ca sa nu se piarda!Ganditi-va la Enescu, Alecsandri, Grigorescu sustinuti financiar de multe ori de catre Regina Elisabeta! Pentru ca am facut un master in pictura stiu ca la noi, la Facultatea de Arte frumoase vin firme din alte tari si organizeaza concursuri pentru a selecta artisti romani carora le atribuie proiecte, dar sunt extrem de rare aceste cazuri!

Cate tablouri pictati intr-un an?
Este foarte greu sa  raspund la aceasta intrebare, in perioada de master aveam de facut tablouri cu teme impuse. Conteaza si marimea lor. Pot sa spun ca nu exista un interval de o luna in care sa nu am o lucrare dar cateodata lucrez  la mai multe tablouri simultan. Oricum, numarul de tablouri depinde si de inspiratie.

Tablourile dvs. sunt extrem de optimiste, cu mult galben, auriu, rosu...
Pictez in ulei pe panza si imi place sa ma joc cu nuantele, cu mai multe tonuri de galben, rosu, albastru... Recomand cultivarea oricarui hobby ca tratament pentru suflet iar pacientilor mai sensibili le spun sa isi pastreze echilibrul psihic, incercand sa vada latura pozitiva a lucrurilor, asa cum  intunericul naste lumina, negativul se transforma in pozitiv, corpul omului dezorientat, suferind fiind la originea tulburarii pe care o manifesta.

Cum va influenteaza pictura?
Am inceput sa desenez, apoi sa pictez inainte de a merge la scoala. La inceput a fost o joaca, apoi un mod de a cunoaste lumea si de a o intelege. Am simtit tot timpul ca pictura este felul meu de exprimare, la fel de natural ca si cuvantul. Medicina, in special pediatria releva substanta fenomenului estetic, pentru ca omul ca microcosmos reprezinta samburele Universului. Omul contine in sine intreaga creatie, este arhetipal.

Formatia de medic isi pune amprenta asupra modului de a picta? Dar invers?
Cum poate un medic sa trateze daca nu stie ca inainte de toate trebuie sa integreze fiecare fiinta in ordinea universala? Ca medic mi s-au adresat de multe ori intrebari la care nu am putut raspunde, pe cand pictura, arta in general, ma ajuta sa descopar si sa inteleg lucruri si fenomene ce contin esente universale, ma face sa ma simt particica din Univers.

Putem descoperi un pictor in fiecare dintre noi?
Fara discutie, in fiecare din noi exista un pictor, un muzician, un poet si un doctor......Cred ca la orice varsta putem invata sa ne transpunem, sentimentele pe panza chiar daca, la inceput, pictura e mai instinctuala. Prin studiu putem insa evolua, pentru ca trebuie sa ai o baza teoretica, trebuie sa stii anumite lucruri ca sa poti picta un portret, sau un corp in miscare, de exemplu. Exista cursuri si carti de specialitate care te ajuta.

Cand ati avut prima expozitie si care este ultima la care ati participat?
Pot afirma faptul ca experientele traite cu cativa ani inainte de prima expozitie au dus la nasterea ei, in 2007, in Austria. De curand am participat cu o lucrare la Cvadrienala internationala de pictura, o manifestare ampla, care are loc o data la patru ani, la care participa pictori chiar si din afara Europei, si care are loc in Bulgaria.

Ce-ati corecta ca medic, daca ati putea, in activitatea dvs.? Dar ca pictor?
Ca medic as acorda prioritate deplina activitatii strict medicale, degrevand practica medicala de problemele colaterale ce tin de relatia cu alte institutii. Nu mi se pare normal ca sa cerem pacientilor adeverinte de la serviciu sau sa le cerem declaratii ca au un venit mai mic de 6 milioane, mi se pare ca ne depasim competenta. Sau sa nu existe ca profesie registratorul medical, care sa-ti tina evidentele cabinetului. Revenind la arta, luand ca exemplu perioada Renasterii in care familia De Medici a acordat un rol primordial artei, as corecta atitudinea celor care trebuie sa sustina arta.

Ajunge usor un artist sa participe la expozitii internationale si apoi sa-si vanda tablourile?
Sunt galerii, chiar si private, care te invita sa faci o expozitie, ce dureaza trei saptamani, o luna. Dupa terminarea ei, cei carora le-au placut tablourile le pot achizitiona. Este insa foarte greu in arta sa ajungi in varful piramidei, pentru ca si aici, la un anumit nivel, lucrurile sunt un pic „aranjate”. Sigur ca poti ajunge sa fii apreciat, aici depinde mult si de stilul fiecaruia, de talent si, intr-o anumita masura si de noroc. Eu nu am cautat niciodata partea comerciala a picturii, am vrut sa evoluez ca si tehnica, mi se pare mult mai important sa fiu apreciata ca stil de lucru si mod de executie, reusind, in final, sa transmit mesajul dorit.

Ce parere aveti despre interventia calculatorului in arta?
Asa cum eu nu pot niciodata sa pictez acelasi tablou de doua ori, tot asa nu sunt de acord cu cei care ajung sa-si printeze tablourile, si nu ma refer la cei care fac arta digitala. Trebuie sa pastram caracterul de unicitate al artei. In loc sa te ajute, calculatorul te poate face prizonier. Trebuie insa sa recunosc meritul internetului de a te face cunoscut, este un mod de apropiere intre artistii din toata lumea. Poti sa stabilesti contacte, sa ti se vada tablourile, sa ajungi in lista de artisti ai diferitelor galerii, sa fii astfel invitat la expozitii diverse.

Ce va implineste mai mult, medicina sau pictura?
In cazul meu, medicina si pictura reprezinta cele doua parti ale unui intreg. Dar pot sa spun ca fara sustinerea sotului si a celor doua fete ale mele, din care una este arhitect, deci este si ea un artist, in felul ei, nu stiu daca as fi ajuns la un asemenea nivel in pictura. Viata intelectualilor romani este grea, indiferent de profesie, dar trebuie sa aprecieze incercarile la care ii supune destinul. Greutatile vietii sunt frumoase, ele nasc lucruri marete.

Definitia fericirii este, pentru dvs....
Sa faci intotdeauna ceea ce iti place. Sa gasesti o cale de a-ti exprima sentimentele. In cariera de medic sunt fericita in fiecare zi cand mi se confirma un diagnostic si pot efectua un tratament care sa aline suferinta.In arta, absolvirea Masterului cu nota maxima. Pentru mine, fericirea este un cumul de mici fericiri.

(Ioana DAIAN, redactor „Medic.ro”, 16.06.2010)

archive